Urzeala Tronurilor sau dublul șoc pentru că Snow moare și în cărți

Carte sau film? Care-i mai tare? Ce poveste ne place mai mult? Reușesc vreodată viziunile unor regizori să depășească sursa de inspirație? Depinde cum priviți și când priviți: din punctul meu de vedere, prima oară trebuie văzut filmul, apoi citită cartea din care s-a inspirat povestea. De ce? Nimic mai simplu: un film durează 2-3 ore, într-o carte investești zile întregi, așa că n-o să poți niciodată aprecia ideile unui scenarist și viziunea unui regizor dacă apuci să știi cartea pe de rost înainte. Ai văzut filmul, dacă ți-a plăcut, citești și cartea. Și cum, de obicei, romanul e mai bun, nici nu e de mirare că te îndrăgostești complet. Am văzut întâi Anna Karenina și apoi am citit cartea; cunoașteam deja finalul și totuși am parcurs paginile cu sufletul la gură, știind că ceva groaznic va urma, iar eu nu voi putea să schimb nimic. Dar sunt cazuri când finalul diferă complet sau personajele sunt abordate altfel, de aceea merită să vezi întâi ecranizarea – poți fi foarte surprins la urmă, poate ajungi la concluzia că, de fapt, filmul a fost mai bun. Mi s-a întâmplat asta cu 2 producții (cărți bestiale, filme și mai și), sper să vi se întâmple și vouă! Acestea fiind spuse, bine-ați venit la noua rubrică a lui Mind – Filme vs. Cărți. Primii concurenți? A Song of Ice and Fire și Urzeala Tronurilor (serialul).

8

Am scris despre serialul inspirat din poveștile lui George R.R. Martin după 4 zile în care vizionasem 4 sezoane cu 10 episoade de câte o oră. 10 ore pe zi am stat cu ochii în televizor și a meritat, fiecare secundă chiar! Mărturisesc, sezonul 5 l-am văzut pe bucăți, dar tot mi-a plăcut la nebunie, deși acțiunea a început să se îndepărteze foarte mult de cărțile lui Martin. Așa că acum m-am decis să scriu despre serial, comparându-l cu cartea, că tot a explodat internetul când a murit Jon Snow (bummer, guys, scena cu înjunghiatul are loc și-n carte). Analizând seria și cărțile în funcție de 4 criterii, am să dau 2 note finale, iar pe voi vă invit să faceți același lucru.

3

  1. Actori (personaje)/personaje: Eu am văzut prima oară serialul, abia apoi am citit și seria în engleză – așa că mi-a fost ușor să-mi imaginez evenimentele, folosind actorii din GoT pentru fazele neincluse în producția HBO. Dacă unele personaje din carte mi s-au părut foarte bine portretizate în serial (Arya și Jon Snow din serie mi se par personajele care aduc cel mai mult cu cele originale), unele parcă dau și mai bine pe ecran decât dau în carte – Brienne the Beauty și Joffrey sunt cele mai elocvente exemple. Brienne este un personaj mult mai exploatat în serial, lucru pe care-l ador, pentru că e unul dintre preferatele mele, iar Joffrey… ei bine, la Joffrey, treaba e mai complicată – dacă în carte, micul rege e un paradox deoarece e extrem de manierat și frumos, dar și un sadic nenorocit, în serial, Joffrey e la fel de urât pe dinafară pe cât e pe dinăuntru. Și asta o spun spre lauda actorului, care face un rol fabulos – a fost felicitat și de autorul seriei pentru prestația sa. Chiar dacă asta nu prea sună a laudă, trebuie s-o recunoaștem – băiatul nu e urât în realitate, dar e suficient de fad cât să devină odios când se schimonosește, de aia îl urâââââm! Eh, nu doar de-aia. Jack Gleeson și-a inspirat interpretarea din personajul lui Joaquin Phoenix, Commodus din Gladiatorul – nici nu-i de mirare că e atât de groaznic! Revenind la capitolul în sine– era și normal ca în serial unele personaje să nu apară sau în locul lor să fie create altele, la urma urmei, seria scrisă are mii de pagini, nimeni n-ar fi putut să facă o ecranizare care să cuprindă absolut totul. Per total, eu mă declar foarte mulțumită de versiunile din cărți și de cele din serial, nu mi-aș fi putut imagina un alt Theon sau o altă Margaery. Amuzant e că unele personaje au niște conexiuni atât de puternice în carte/serial (ură sau iubire, nu contează neapărat), încât ai crede că așa simt și în realitate – când, de fapt, lucrurile stau invers: Cersei îl urăște pe Tyrion, iar Lena Headey și Peter Dinklage sunt în realitate prieteni foarte apropiați.

P.S.: chiar cred (sper) că Jon Snow va apărea şi în sezonul 6-volumul 6 din cărţi, deşi e posibil ca modalităţile prin care este adus înapoi în serial, respectiv carte, să difere. În carte mizez pe Ghost, în serial pe Melisandre.

2

  1. Scenariu/fir(e) narativ(e): În GoT nici măcar un personaj nu apare în toate episoadele. Ce vă spune asta despre poveste? Că este a naibii de complexă. La fel ca în carte, scenariul comportă mai multe fire narative – unul prezintă evoluția lui Jon Snow, unul pune accent pe Daenerys, altul pe Sansa, pe Tyrion și pe alte personaje mai mult sau mai puțin importante pentru desfășurarea acțiunii. La acest capitol, însă, încep să apară diferențe notabile: dacă în carte Petyr Baelish are un plan mult mai isteț pentru a o ajuta pe Sansa, în carte pică drept ultimul cretin care-l împinge pe cel mai chinuit personaj feminin în ghearele unui monstru – Ramsay, da, felicitări pentru rol, Iwan Rheon, nu mi l-aș fi imaginat niciodată pe bastard atât de îngrozitor! Btw, voi vi-l puteți imagina pe Iwan în rolul lui Jon Snow? Pentru că și el fusese luat în considerare pentru acest personaj. Slavă cerului că a fost ales Kit!! Nici Stannis nu stă prea bine în serial, își pierde orice credibilitate în momentul în care-și sacrifică fata (în carte, Stannis e încă sănătos la cap, cât de cât). Cred că astea au fost mișcări care au ținut mai mult de marketing decât de dezvoltarea poveștii în sine: nu era necesar s-o mai chinuie pe Sansa, știam deja ce poate face Ramsay – dar cu cât mai șocantă acțiunea, cu atât mai mult se discută despre subiect, nu? Punct ochit, punct lovit. Să nu șterg însă din meritele scenariștilor: bătălia cu white walkers din ultimul sezon nu are loc în carte, iar asta chiar e una din cele mai tari faze ale serialului. Plus Brienne, da, iar o menționez pe Brienne, dar mă bucur tare mult că i-au schimbat traiectoria în serial. Și lui Jaime, frumos momentul cu fiica sa. Concluzia? Scenariul e aproape la fel de complex ca povestea originală, e greu însă să depășești o capodoperă ca A song of Ice and Fire. Nu dau 10 cărții pentru că nu e încă terminată – aștept să văd dacă Martin îmi va distruge și ultima speranță, alegând ca la sfârșit să masacreze pe toată lumea.

4

  1. Regie/Tehnică narativă: Mulți regizori care concurează cu un singur scriitor, cam necinstită lupta, nu? Totuși, la capitolul acesta, tehnica narativă a lui George R.R. Martin depășește orice viziune regizorală și orice modalitate prin care s-ar putea spune povestea vizual. Prefer, fără dubii, felul în care Martin își lasă personajele să vorbească, povestind diferitele evenimente din prisma lui Jon Snow, Arya, Tyrion și alții. E greu să faci asta într-un serial, recunosc, dar eu sunt de modă veche, haha, prefer farmecul unui narator, deși nu refuz nici narațiunea la nivel vizual. La naiba, v-am zis deja că unii actori au transformat personajele în adevărați eroi în serial, dacă în carte pe unii nu prea i-ai băga în seamă, pe ecran parcă-ți fac puțin cu ochiul.

7

  1. Coloană sonoră/scriitură: Nu încerc să vă păcălesc, dar mie mi se pare că felul în care scrie un autor e ca muzica ce acompaniază fazele într-un film/serial, e aceeași vrajă, fie că o citești, fie că o auzi. Așa cum Martin face să-ți înghițe sângele în vine din primele pagini prin modul în care descrie zombii înghețați, așa Ramin Djawadi te aruncă în cele mai negre coșmaruri când îți sună în urechi The Rains of Castamere sau The North Remembers. Scriitura absolut hipnotizantă a autorului care mă scoate cel mai mult din sărite (asta pentru că n-a scos încă volumul VI) este completată perfect de muzica superbă pe care o creează Djawadi în serialul HBO. Aici e egalitate, muzicalitatea pe care-o imprimă George R.R. Martin unor descrieri și stilul său mă atrag la fel de mult ca soundtrack-ul GoT.

6

Ce să vă mai spun? Aș mai fi scris încă 10 pagini, ciorna era mai mare, dar nu vreau să vă răpesc bucuria de a cunoaște un univers extraordinar, descris în mii și mii de pagini sau transpus pe ecrane într-o producție cu cea mai mare distribuție ever! Până la anul, când sper că vor apărea și sezonul 6 și volumul 6, stau cuminte, imaginându-mi ce candidat va mai muri în sângerosul răzoi pentru Iron Throne (care o părea el inconfortabil, dar e geniaaaaaaal!).

P.P.S.: George R.R. Martin, this is for you, old man: if you don’t bring Jon back, I’m coming for you!

1

[one_half][rwp-review id=”0″][/one_half][one_half_last][rwp-review id=”1″][/one_half_last]

Ti-a placut articolul?
Inscrie-te la newsletter si noi iti trimitem toate noutatile saptamanal.

Postează un comentariu

Fii primul care comentează!

avatar
wpDiscuz