Kumiko, the Treasure Hunter – filmul care se joacă cu realitatea

Kumiko, the Treasure Hunter este un film jumătate american, jumătate japonez, care și-a avut premiera anul acesta (2015), fiind aplaudat la multe festivaluri de film, dar primind și critici negative, mai ales de la publicul de rând. Acesta este regizat de David Zellner și o are în rolul principal pe Rinko Kikuchi, care a fost nominalizată la Oscar pentru prestația sa din filmul Babel.

rsz_tumblr_nvu1wbm8sd1qlw6fio4_1280

Povestea ne vorbește despre Kumiko, o femeie de 29 de ani, care locuiește împreună cu iepurele ei de companie în marele oraș Tokyo. Și chiar dacă acesta are o populație de peste 13 milioane de capete, ea nu a reușit să își facă prea mulți prieteni. O are doar pe mama sa, cu care nu pare prea fericită să vorbească, dar are nevoie de ea ca să o întrețină. Dar filmul începe cu o scenă în care ea găsește o casetă cu filmul Fargo ascunsă într-o peșteră de lângă o plajă. După ce îl vizionează, ea ajunge să creadă că o servietă plină cu bani, la un moment dat îngropată în zăpada din statul american Minessota în cadrul acestui film, este reală, și vrea să ajungă la ea. Pe cât de tâmpit sună, pe atât de bun este rezultatul.

rsz_tumblr_nvu1wbm8sd1qlw6fio2_1280

Ca un om care vizionează acest film, vei avea mereu impresia că deja știi cum se va termina, pentru că este deja evident că această comoară inspirată dintr-un mediu fictiv nu are cum să existe în realitate, dar frații Zellner, scenariștii, se asigură să uimească cu un final impresionant, jucându-se cu libertatea care le este oferită în crearea unui univers propriu. Dar cred că partea mai frumoasă la acest scenariu nu este cea finală, ci faptul că absolut totul se leagă. Mereu înțelegi de ce se întâmplă ce se întâmplă. Nici măcar un cadru nu e irosit pe ceva care să nu adauge la poveste. Iar Kumiko, la rândul ei, este demnă de a fi menționată în titlu. Este o femeie singuratică, determinată și are o personalitate condusă de propriile fantezii. Sau este invers? Sunt fanteziile cele conduse de personalitate? Cred că această alegere este menită să rămână la latitudinea fiecăruia care își aruncă privirea asupra peliculei, deci nu am să stric eu plăcerea regizorului.

rsz_tumblr_nvu1wbm8sd1qlw6fio9_1280

Mi s-a părut interesant mesajul filmului. Mă rog, e aiurea să spun că am înțeles exact ce ar fi vrut realizatorii săi să spună, pentru că probabil doar ei sunt capabili de asta, dar interpretarea mea este una simplă și mulțumitoare. Alături de alte teme și idei, cred că este vorba, în general, despre „vânătorii de comori”; oamenii care în loc să acționeze, așteaptă ca un miracol să se întâmple. Se poate să greșesc, de fapt este foarte probabil, ținând cont că elementele suprarealiste sunt îmbinate cu cele „lumești” într-o manieră care te obligă să îi oferi o a doua vizionare, dar care ar fi farmecul dacă toți am înțelege exact ce trebuie să ni se spună?

rsz_kumiko2

Un aspect memorabil din Kumiko, the Treasure Hunter, este imaginea. Culorile, peisajele și decorurile arată foarte vintage, în timp ce stilul de filmare (și acompaniamentul muzical) strălucesc într-o venă estetică modernă. O mare parte din film se petrece în aceeași zonă cu clasicul Fargo, acolo fiind ascunsă „comoara”, atribuind un sentiment de nostalgie oarecum plăcut, gândindu-te că poate și acesta are șanse să devină un clasic. Decizia artistică de a o avea pe actrița principală îmbrăcată într-un hanorac roșu cu glugă (care nu știu dacă a avut astfel de intenții) pe tot parcursul filmului m-a făcut să mi-o imaginez ca pe Scufița Roșie, lucru care s-a potrivit cu personajul său, simțindu-se mereu înconjurată de lupi.

rsz_tumblr_nvu1wbm8sd1qlw6fio10_1280

Rinko Kikuchi lasă o performanță lăudabilă în urmă după acest rol, ea luând parte la ceva ce poate fi considerat un one-man show. Da, apar și alți actori pe lângă ea, chiar în multe dintre momente, însă ea e singura care rămâne mereu acolo și se descurcă foarte bine în a transmite acest tip timid și poate chiar ratat.

rsz_jbjxmfafrncia8qqtaoq

Am să închei spunând că Kumiko, the Treasure Hunter este unul dintre filmele mele preferate din acest an. Consider că merită lăudat datorită subtilității cu care a abordat niște teme profunde și complexe. Faptul că stratul său filozofic se ascunde în spatele poveștii, nu în spatele dialogului, cum este la majoritatea filmelor de acest gen, dovedește că regizorul David Zellner este foarte talentat și înțelege ce este cu adevărat un „film„. Deci, decât să cauți comori fictive ca și Kumiko, cred că mai bine vizionezi acest film. Nu vei regreta!

Ti-a placut articolul?
Inscrie-te la newsletter si noi iti trimitem toate noutatile saptamanal.

Citește și Mai multe de acelasi autor

Postează un comentariu

Fii primul care comentează!

avatar
wpDiscuz