Junun (2015) – un film despre puritatea muzicii

Muzica este o parte esențială a universului. Ea este sunetul în forma sa cea mai delicată. Este ceva atât etic, cât și natural, deci faptul că oamenii o iubesc este firesc. La fel este și filmul; o parte a universului, o recreație a vieții într-o manieră subiectivă și relativă. Junun nu este altceva decât o combinație a două fragmente ale echilibrului în care trăim, puse într-un alt echilibru de unul dintre cei mai talentați regizori ai generației sale, Paul Thomas Anderson.

151012-jonny-greenwood-640x426

Acesta este un documentar experimental care vorbește despre călătoria cineastului menționat mai sus împreună cu chitaristul trupei Radiohead, Jonny Greenwood, în India, unde este urmărit procesul înregistrării unui album muzical. Vedem cum un studio improvizat este setat, cum se pregătesc repetițiile, cum se iau pauzele binemeritate, și cel mai important, cum se lucrează cu plăcere. Totul este privit ca o desfășurare lină și nealterată, o eliberare autentică, profundă și aproape filozofică. Aproape toată durata filmului este dominată de momente non-narative și lipsite de schimburi de replici în care urmărim trupa de la nucleul producției la cum cântă. Este un film de 54 de minute care ne duce după cortina a câteva minute de melodii, care înseamnă multe luni sau chiar ani de muncă.

junun

Cred că cea mai bună parte la Junun este că lasă totul la latitudinea audienței. Regizorul nu încearcă niciodată să dea explicații, concluzia finală fiind în mâinile privitorilor. Este o lucrare deschisă și foarte intimă. Probabil că această textură călduroasă provine din faptul că nu are zeci de cameramani, nu are zeci de actori, nu are zeci de sunetiști, ci este un echipaj restrâns care a lucrat ca o familie. Este o familie de artiști, o reuniune de minți sclipitoare concentrate pe ce au de făcut: un regizor concentrat pe aparatul său de filmat și o trupă concentrată pe instrumentele lor muzicale. Aceste simple gesturi de creație sunt văzute ca fiind mult mai mărețe de atât, surprinzând toată pasiunea și dedicația spuse cu simplitate și eficiență, într-un stil observativ. De asemenea, acest film ne arată că ceea ce pentru noi poate să însemne „doar o melodie” (sau „doar un film”, ținând cont că acest context este aplicabil tuturor artelor) înseamnă viața, totul pentru alții. Asocierea discretă, poate neintenționată între păsări (simbolul libertății), care sunt un laitmotiv (motiv recurent) al acestei producții, și celelalte evenimente prezintă arta ca o stare de împlinire totală, un fel de nirvana.

pta

Junun este un experiment inedit, ingenios și inteligent, o odă calmă dedicată unei realități uneori superioare celei „reale” și anume artei, care cred că este ațintită în primul rând către aceia care cred că muzica este ușor de făcut sau că documentarele nu sunt filme. Acesta reușește să transmită cu ajutorul banalității narative, în mod paradoxal, idei, mesaje și sentimente pentru care cuvintele nu sunt suficiente.

Ti-a placut articolul?
Inscrie-te la newsletter si noi iti trimitem toate noutatile saptamanal.

Citește și Mai multe de acelasi autor

Postează un comentariu

Fii primul care comentează!

avatar
wpDiscuz